Si intr-adevar, ce eveniment! Am ajuns acolo la sugestia lui Manu Catalin, caruia acum ii multumesc. Foarte pe scurt ce s-a intamplat in sala.

Cand am intrat in Polivalenta, era pauza intre categorii (de la junioare 3 la senioare). In tribune pe unde am coborat pana la podea copii, fete, femei, barbati. Nimic deosebit. Pe de alta parte, fixam podeaua cautand locul optim de unde sa trag cadre.

Jos, am scos aparatul, si m-am asezat turceste pe o latura a podelei. Am inceput sa sterg pozele de cu o seara inainte. Am masurat expunerea si am inceput sa optimizez calitatea imaginilor. Nimeni nu ma baga in seama, lucru care mi-a convenit de minune.

Dl Grecu anunta prima concurenta. Eu reglam. ‘Mare scofala. Am venit aici sa stau.’ Intra pe podea. Eu ignorant in continuare. Se aseaza in pozitia de inceput. Am ridicat o spranceana. Abia atunci am observat culorile si croiala costumului. ‘O prind eu mai incolo. Intai reglez aparatul’.

Habar n-am ce se intampla, si incep cateva fete sa aplaude si sa tipe. Erau langa mine. Imediat dupa, Muzica! dupa 2 secunde intregi de uimire, am pus aparatul la ochi si am inceput sa trag!! rau de tot. Culori, elemente de gimnastica, muzica, costumul, fata…300 de poze. in 2 minute. Eram epuizat. Incercam sa incadrez concurenta…evident ca ma miscam de parca eram back-up. In fine. M-am uitat la poze. Groaznice. Nu apuc sa ma injur, ca intra urmatoarea concurenta…asa ca de la capat. Ondulari, fandari, tot tacamul. Si acum am impresia ca fetita din spatele meu de mine radea de fapt, si nu de ce era pe tavan. Pentru ca acolo se uita cand ma intorceam.

In acelasi ritm, dupa 30 de minute aveam cardul de 8Gb plin. Frustrat, ma duc la ghiozdan sa schimb cardul. Da, la ghiozdan, pentru ca in alea 30 de minute cred ca am facut tot turul podelei. Dansand. Si acum, avea sa se intample ceea ce numesc primul meu moment de fotograf. O doamna cocheta ma intreaba: ‘Cum reusesti sa faci poze ?’ si termina printr-o observatie fina ‘Ai avantaj ca ai blugi si poti sa te misti’. Sa ma misc ? Tanti, pentru mine erau toate notele de la juriu! Distinsa doamna avea un teleobiectiv pe un Cannon. Eu, 70 mm.

Mi s-a parut o intrebare cinstita, asa ca am evaluat intai raspunsul. Daca ii spun ca nu stiu (ceea ce de altfel era si cazul) zice ca fac misto sau ca sunt un nenorocit. Asa ca am raspuns ‘Da, avantajul blugilor. Ma misc odata cu fetele.’

Am luat cardul de rezerva, l-am formatat pe primul si m-am asezat unde am considerat ca este cel mai bun loc din sala. Pozele sunt in galeria de mai jos.

In concluzie, competitia a fost un spectacol minunat, plin de culori si efort remarcabil din partea concurentelor, efort care vorbeste de intensitatea si durata antrenamentelor, dar si de pasiunea copiilor si antrenorilor. Insa nu ma gandesc la asta. Mai degraba ii privesc ca pe niste atleti talentati, care zambesc nu doar in fata arbitrilor, ci si la antrenamente, zi de zi.

Alex

Categoria experimental: colectie de compozitii.